Micile plăceri ale vieții: elixirul fericirii sau otravă pură?

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
comments

Micile plăceri ale vieții: elixirul fericirii sau otravă pură?

În societatea actuală, stresul a crescut atât de mult, încât căutăm orice portiță de ieșire, de eliberare, apelând la micile plăcere ale vieții. Dar sunt acestea cu adevărat benefice sau reprezintă otravă pură, dar deghizată?

Potrivit Serviciului Național de Sănătate al marii Britanii, prescripțiile de antidepresive au crescut cu 108% în ultimii 10 ani. Adăugați asta la celelalte 4 epidemii globale: diabetul zaharat, afecțiuni ale ficatului, boli de inimă și demență, toate acestea punând accentul pe sănătatea mentală.

Principalele cauze ale acestor epidemii globale

Potrivit The Guardian, studii recente din Marea Britanie dezvăluie o altă perspectivă privind cauzele acestor boli extinse la nivel mondial. În primul rând, studiul Million Women arată că nefericirea în sine nu ucide. Însă comportamentele aberante, pe care oamenii le practică pentru a atinge fericirea (tutun, alcool, zahăr, deci micile plăceri ale vițeii), da. În al doilea rând, studiul Whitehall II a demonstrat că acele persoane care consumă excesiv zahăr, au înregistrat o creștere de 23% a riscului pentru tulburări psihice comune, cum ar fi disforia. În cele din urmă, o cercetare desfășurată de Universitatea din Bath a descoperit că zahărul în exces determină apariția unei reacții numite glicare, în creier, care pare să fie un factor principal de risc pentru demență.

Aceste trei studii nu sunt o dovadă concludentă, dar împreună sugerează că zahărul consumat în exces ar putea fi un factor declanșator. Iar datele empirice susțin acest lucru. Sigur că zahărul nu reprezintă singurul factor de risc. De exemplu, tutunul și alcoolul ne expun la dependență, depresie și demență (ultima doar în cazul în care ajungeți să trăiți suficient de mult). Utilizarea telefonului mobil și lipsa de somn au fost, de asemenea, clasificați ca factori ce provoacă dependență și depresie la adolescenți și adulți tineri, deteminând chiar moartea.

Legătura? Este destul de simplu: prea multă dopamină și prea puțină serotonină, cei doi neurotransmițătorii asociați „plăcerii” și „fericirii”. În ciuda unora dintre concepții, este important să ținem cont că plăcerea și fericirea nu sunt același lucru. Să vedem care e diferența!

Dopamina, serotonina și micile plăceri ale vieții

Dopamina este neurotransmițătorul „recompensei” care îi spune creierului: „Mmm, se simte bine! Mai vreau!”. Totuși, trebuie să avem în vedere că prea multă dopamină conduce la dependență.

Serotonina, la rândul său, este neurotransmițătorul „mulțumirii”, spunând creierului: „Asta se simte bine, dar am suficient. Nu vreau și nici nu am nevoie de mai mult.” Deci serotonina e ceva mai „responsabilă”. Totuși, trebuie să avem în vedere că prea puțină serotonină conduce la depresie.

Ideal ar fi să dispunem de o cantitate moderată atât de dopamină, cât și de serotonină, pentru că, în cantități mari, dopamina scade nivelul de serotonină. De asemenea, stresul cronic determină scăderea amândurora.

Astfel, aceste „simple plăceri” ale noastre s-au transformat în altceva… un fel de poțiune molipsitoare care are efect doar pe moment. Deci dopamina eliberată în urma unui „prețios” moment de plăcere, dar incredibil de scurt, nu face decât să reducă nivelul de serotonină și implicit cel de fericire.

Și să nu mai spunem că legislația tolerează toate aceste surse de plăcere scurtă (tutun, alcool, zahăr, social media, pornografie, etc.), care, combinate cu stresul cotidian (job, școală, bani, internet, etc.) determină apariția unei epidemii fără precedent, de dependență, anxietate, depresie și boli cronice.

Astfel, cu cât cauți mai mult starea de bine oferită de simplele și micile plăceri ale vieții, cu atât devii mai nefericit și crește riscul să suferi de dependență sau depresie.