Centrul cel Vechi

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...
comments

Centrul cel Vechi. Pe malurile Dambovitei, cu apa dulce, cam prin secolul al XIII incep sa se dezvolte din ce in ce mai multe sate.  Astfel incepe obiceiul de a se face targ mare de ziua Cucului pe 25 martie, de Buna Vestire. Veneau negustori incarcati de marfuri din toate colturile tarii: Brasov, Targoviste, Severin, Braila. Locul de intalnire era intre Piata Unirii si Coltea. Mircea cel Batran ridica pe-aproape Curtea Domneasca, intarita mai apoi de Vlad Tepes.

Mai tarziu, in buricul targului, prin secolul XVII, negustori din Leipzig incep sa vina sa si vanda marfa in orasul ciobanului Bucur. Pe la 1885, Lipscani era in floare. Marea ulita a Lipscanilor ia nastere in timpul destramarii feudalismului european. Manufactura e in floare, mandrii mestesugari isi fac si strazi: Strada Blanari, Selarilor, Sepcari etc.

Drumu’ negustorilor nemti(Lipsca) era greu. Intre cinci-sase luni, cu oprire la Viena. Negustorii s-au organizat in breasla si au contribuit la modernizarea tarii. S-au ocupat de moda si introducerea in tara a hainelor “nemtesti” in locul celor orientale. Se gaseau marfuri precum matasuri, brocarturi, taftale, moaruri, sifonuri, crepedesinuri, organzale, postav de Flandra. Marfa de buna calitate era subliniata de corvoada dumului de multe luni.

Pe strada Selarilor, la origini numita strada Salarilor – de la harnasamentele de calarie, au pomenit scriiturile inca din 1700. Aici se afla si vestitul “Han Rosu” in care se servea cafea adusa din Anglia si se puteau citii ziare frantuzesti, nemtesti, romanesti, grecesti si italienesti. Tot aia era punctul 0 din care diligentele pleacau spre Brasov.

Pe strada Covaci se afla candva o bodega pe care o preferau Eminescu, Delavrancea sau Vlahuta. Bodega apartinea lui Iordache, inventatorul micilor.  Acesta ne mai avand mate pentru carnati, iar cererea fiind foarte mare si imediata, a luat amestecul si l-a trantit pe plita, la fript. Pentru a nu se imprastia a adaugat bicarbonat si s-au umflat, si i-a facut mai scurti ca sa nu iasa cruzi. O inventie ce a ramas in istoria bucatariei romanesti.

De-a lungul timpului, centrul cu iz de poveste, frecventat asidu de bucuresteni si nu numai,  in perioada interbelica, ramane un loc incarcat de istorie atat in domeniul culinar cat si cel vestimentar si economic, unde se gaseau detoate pentru toti.
Si totusi, a sosit si binecuvantata clipa, in Centrul Vechi. Asemenea calului din poveste, s-a scuturat de trei ori, a mancat tava cu jaratec si din batrana martoaga ce-si astepta cupele excavatoarelor pentru demolare, se straduie din rasputeri sa si recastige stralucirea si faima de alta data, spre admiratia strainilor si bucuria bucurestenilor, care isi iubesc neconditionat batrana urbe.

 

foto: a1.ro




Te-ar mai putea interesa: