Andrei Aradits și vina supraviețuitorului #Colectiv

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...
comments

Andrei Aradits și vina supraviețuitorului #Colectiv

Andrei Aradits despre vina supravieţuitorului #Colectiv: Înfricoşarea populaţiei mă revoltă

Andrei Aradits este unul dintre cei mai în vogă actori la această oră. Îl vedeţi mai mult la televiziune, acolo unde are o audienţă foarte mare, dar şi în Centrul Vechi, la Godot, unde joacă în piesa “Masculin/Feminin” de Lia Bugnar, pe care o puteţi vedea în seara asta, de la orele 22:00. Am stat de vorbă cu el despre efectul #Colectiv, despre valul de panică care a cuprins România şi despre curajul de a face în continuare teatru în Centrul Vechi.

OraşulVechi.ro: Cum de ai curaj să apari pe scenă, în Centrul Vechi, în condiţiile în care asistăm la o adevărată psihoză legată de măsurile de siguranţă, de cutremure, de teorii de-a dreptul apocaliptice?

Andrei Aradits: Sunt două motivaţii. Una tehnico-coerentă, i-aş putea spune, şi anume – bulina roşie pe care bietul Godot a primit-o a fost mai mult de-a moaca, nefăcându-se niciun fel de expertiză sau cel puţin asta cred. Eu îmi risc viaţa. Nu vreau să intru într-o teorie a conspiraţiei, însă multe buline s-au pus din interes, unele legate de preţul clădirilor etc. Este delicată discuţia şi nu vreau să intru în detalii. Pe de altă parte, atunci când apari la televizor, începi să devii un fel de persona non grata în lumea teatrului. Actorii de teatru îi dispreţuiesc pe cei de film pentru că sunt cum sunt şi viceversa şi ambele categorii îi dispreţuiesc cu succes pe cei de televiziune care sunt percepuţi, bineînţeles, drept cea mai joasă specie – cei care şi-au vândut sufletul Diavolului. Aşa că încerc cumva să-mi spăl păcatele artistului vândut societăţii de consum prin apariţiile mele televizate, printr-un spectacol. Şi mai e ceva. Ca să poţi să îţi menţii calitatea de actor, trebuie, pe bune, să faci actorie. Şi singurul loc unde se poate face, unde mai descoperi ceva în tine este teatrul. În rest apelezi la clişee. Aşa că îi sunt recunoscător Liei (Bugnar-nr.) că mă distribuie într-o piesă, aştept cu interes şi alte oferte.

OraşulVechi.ro: Înainte de #Colectiv, toată lumea ieşea în Centrul Vechi, mergea la teatru, toate locurile în care se făcea artă şi cultură erau ok. Acum pare că lucrurile s-au schimbat. De ce se întâmpla asta?

Andrei Aradits: Şi nu doar atât. E o percepţie generală de panică cu care am fost contaminaţi. Eu şi soţia mea, de exemplu, gândindu-ne la o vacanţă în străinătate, ne-am surprins calculând pericolul din avioane, estimând potenţialul terorist etc. M-am surprins chiar uitându-mă bizar la o maşină cu numere de Siria, încercând să văd dacă este ceva anormal la omul acela. Se întâmplă asta pentru că suntem îmbolnăviţi de frică. Din păcate, o tragedie este îndeajuns să declanşeze un val de panică.

OraşulVechi.ro: Asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să depăşim această stare.

Andrei Aradits: Orice, la ora actuală, este mai bine decât să ne însingurăm. E atât de evidentă înfricoşarea populaţiei încât mă revoltă. Hai să comunicăm unii cu alţii, să depăşim starea asta şi pentru asta teatrul mi se pare cea mai bună variantă. De exemplu, Godot are vreo patru ieşiri. Nu e chiar aşa grav, putem ieşi în caz de nevoie, Doamne fereşte. Adevărul este că m-am gândit la asta, m-am gândit inclusiv la platoul de la emisiune, cum ieşim, ce şanse avem. Însă mi-am depăşit temerile.

OraşulVechi.ro: Cum crezi că se va depăşi acest moment de panică generală?

Andrei Aradits: Deocamdată criza este abordată pe sistemul – Domnule, am auzit că. Gândeşte-te ce s-ar fi întîmplat dacă acum s-ar fi descoperit, de exemplu, că 10 oameni au murit din cauza poluării. Prima măsură ar fi fost, probabil, să interzicem circulaţia rutieră, definitiv. De mâine nu mai merge nicio maşină. Domnule, lumea moare din cauza poluării, copilul meu are astm. Avem o grămadă de probleme, nu mai zic de încălzirea globală. Cu toate acestea, nu a oprit nimeni circulaţia definitiv. Tipul acesta de măsură categorică, de a închide orice şi în orice condiţii, mi se pare un soi de heirupism care nu rezolvă problema, care nu face altceva decât să amplifice panica, pe de o parte, reprezintă o fugă de răspundere, pe de alta. Sigur că este complicat, că este delicat, în cazul acestor probleme din Centrul Vechi nu vorbim doar de clădiri, ci în primul rând de oameni, însă vedem că ne aducem aminte de astfel de lucruri doar în cazul unor scandaluri.

 O singură tragedie este de ajuns, este precum un fitil care aprinde o întreagă lume.

 Pe de altă parte, orice fel de schimbare are nevoie de un fel de hop. Când îţi este bine, nu strigă nimeni “au”. Astfel te obişnuieşti cu răul. La un moment dat apare, iată, o durere acută în societate, precum #Colectiv, şi atunci intervine vina supravieţuitorului, acea vină colectivă, pe care o împărţim prin contribuţia noastră tacită la lipsa de reguli ale României, prin tăcerea noastră laşă şi parşivă la micile nereguli pe care le facem zi de zi.

Ne vedem în seara asta, la Godot!